La iernat

Tehnica germană a fost azi scoasă din garaj şi a plecat pe 2 remorci la RAR, unde, fiecare a primit câte o carte nou-nouţă de identitate. După RAR, motocicletele au fost mutate într-o locaţie încălzită la aproximativ 40 de km de Bucureşti, drumul a fost o adevarată încântare, pe feţele trecătorilor sau şoferilor se citea mirarea de vedea 2 fiare vechi, una după alta. Plus că la RAR s-a strâns lumea ca la urs, de la director până la paznicul  de la poartă. Mâine, înscrierea la financiar şi de la anul începem achiziţia de piese şi restaurarea lor, dar asta o s-o discutăm în 2012, drept pentru care vă urez Sărbători Fericite, pline de zăpadă şi chef de sanie şi un An plin  de bucurie şi împliniri.

Echipa motocicletedeepoca, Gabi şi Mihai, plus gasca deja inchegata si care asteapta sa ne miscam mai cu talent, sa iesim cu totii pe strazi: Vlad, Pino, Mihai, Iulian, Robert, Ştefan. Gaşca se măreşte şi vorba unui prieten, iarna e pe sfârşite.

Surpriza anului

 Fără comentarii. A, ba da, un singur comentariu: ultima venită în colecţia motocicletedeepoca.ro  

Cadou de la Mos

Cam aşa se intitulează ultima achiziţie pe anul acesta, "piticul greilor" al mărcii Zundapp.

Mi-am luat motocicleta aceasta de la Galaţi, ieri am fost şi am încărcat-o. Ştiam motocicleta de ceva vreme, dar preţul prohibitiv (asta până ieri) solicitat de proprietar, care nu înţelegea că modificările aduse motocicletei (furca înlocuită şi modificarea cadrului pe spate) nu sunt "originale", iar legenda înlocuirii acesteia pe o motocicletă nouă dată de fabricanţi este perimată, după ce s-a trecut de aceste oprelişti, Zundappul K500 din 1940 s-a adăugat colecţiei motocicletedeepoca.

In prima faza o sa trec la vanatoarea de piese pentru a o completa, dupa care, până în martie, o să văd ce fac cu cadrul, dacă repararea acestuia nu va fi cumva o etapă dificilă. Va urma în vară reconstrucţia motorului, revizionarea cutiei de viteze şi a grupului de pe motocicletă (mă bucur enorm, ca un copil, de grupul NOS oferit de către proprietar), apoi voi trece la partea estetică, cromarea şi vopsirea motocicletei, cu speranţa ca pe 8 noiembrie 2012, (termenul limită pe care mi l-am propus), să bârâi motocicleta pe bulevardele bucureştene.

Drumul de întoarcere de la Galaţi la Bucureşti a fost o adevărată distracţie, efectiv pe DN2 am fost blocat de domn din Suceava care m-a rugat sa trag in parcare, am discutat 10 minute despre motocicleta, plus ca la fiecare oprire prin Peco-uri eram chestionat despre agregat, concluzia mea fiind ca avem deja oamenii care ne aşteaptă să ieşim cu bunicuţele la asfalt.

"Croitoraşul cel viteaz" sau lecţie de economie

Diferenţe de execuţie insesizabile... Glumesc, normal.
Azi, în timp ce mă "certam" cu doi prieteni la telefon, am pus mâna pe materialele cumpărate în prealabil de la Hornbach şi am inspectat suportul de picioare din ataş cumpărat de pe ebay. La un calcul sumar, suportul de ataş m-a costat 62 de euro şi asta pentru că l-am plătit cu paypal, dacă l-aş fi plătit prin transfer bancar, m-ar fi costat peste 80 de euro.

Deci, să revenim la calculul primar: cei 62 de euro înseamnă aproximativ 270 de lei, iar comanda a două exemplare m-ar fi costat aproximativ 115 euro/510 lei.

Materialele de la Hornbach, pentru 2 bucaţi, m-au costat aproximativ 150 de lei, cu tot cu lac anti umiditate de cea mai bună calitate (polonezul a lăcuit doar cu un lac de minimă protecţie), lac colorat (nu mă omor după culorile luminoase într-un ataş militar. Opţiunea pentru suportul făcut astă seară a fost lemnul de brad, iar cel pe care îl voi face zilele viitoare, va fi din lemn de fag (esenţă tare, nu "sare" aşa uşor când îl tai). Tabla pe care am achiziţionat-o este de 0,75, dar pentru celălalt suport se impune o tablă mai groasă, minim de 1, suportul este "moale", dar odată aşezat în ataş, nu mai contează, se pliază perfect. La cel făcut astă seară mai trebuie să mai prelucrez marginile, dar cum nu am strung de lemn pe acasă, flexul cu perie de şmirghel de lemn o să facă minuni. După care va urma relăcuirea cu lemn colorat şi apoi 2 mâni de lac de protecţie. Timpul de lucru alocat lucrării a fost de 2 ore.
Şi cam atât cu suporţii de lemn, acum mă pregătesc deja de achiziţia a 2 prelate de cort militare pentru realizarea unor huse de ataş veritabile.

Istoria/A1

Acum câteva luni vă "ameninţam" că o să încep o prezentare succintă a majorităţii mărcilor de motociclete, şi iată că odată cu venirea frigului, cheia e un pic mai rece în mână şi trecem mai mult la tastatură.

Revin cu o editare asupra acestei postări. Pentru că Istoria moto este la fel de bine împărtăşită pe un alt site dedicat, vă invit să parcurgeţi filele http://www.ozebook.com/a-z.htm , unde veţi afla mult mai multe decât aş putea să postez eu, iar informaţiile sunt mult mai complexe.

Nea Mitică din Băicoi

Nea Mitică din Băicoi este o figură. Atât din punct de vedere al caracterului, un om hâtru, mereu pus pe glume, şotii, cu un sfat bun imediat să te sprijine. Nea Mitică este şi o figură a motociclismului, altfel nu ştiu cum un invalid ar merge în ritm susţinut pe o motocicletă comunistă, fără măcar să se folosească de un ataş, modificând sau îmbunătăţind la nivel minimal un "amărât de ambreiaj", după cum plastic se exprima, trăgând cu nesaţ dintr-un Marlboro (ştiu, v-aţi fi aşteptat să spuneţi dintr-un Carpaţi, dar clişeele nu se aplică figurilor). Omul prin a cărui bătătură au trecut până acum 56 de motociclete, de la Gnome-Rhone, BMW sau Zundapp Sahara, Brough, Ariel până la mai cunoscutele de acum Simson, M72, Izh este un învingător într-o luptă cu o boală profesională, care i-a determinat amputarea piciorului stâng.

În poza de mai sus sunt 2 oameni pricepuţi în ale motocicletelor vechi, veterani ai reparaţiilor fiarelor vechi: nea Mitică şi Gabi (prietenul meu şi şeful mecanic de la motocicletedeepoca.ro, ăl mai al dracului inginer fără diplomă), prieteni de multă vreme.

Iar nea Mitică este un veteran al motociclismului şi unul dintre aceia adevăraţi.

Delicioasa îngheţată

O fotografie dragă mie, pe care o prezint pentru prima dată (să zicem că e document) şi  pe care am reuşit s-o procur de pe ebay contra unei sume destul de măricele, este "delicioasa îngheaţată", un instantaneu realizat cred ca undeva între anii 41-43 în România regalistă. Fotografia prezintă un grup de soldaţi germani aflaţi în faţa unei case româneşti cu arhitectură tipică, o căruţă care este inscripţionată frontal "delicioasa îngheaţată" şi 3 copii în apropierea unei motociclete BMW R12 WH, cu toate dotările specifice vremii, mai puţin mitraliera MG34.

Sper să prezint cât mai repede fotografia în cadrul unui viitor eveniment auto-motociclistic de epocă.

E gata

Ruleaza perfect, motorul de K750 isi face pe deplin datoria. A trecut cu succes toate probele la care a fost supus de persoanele care l-au comandat, asa ca mai trecem o motocicleta in palmares.

Obositoare

Aşa poate fi descrisă atmosfera, acum pe final de reconditionare, cu stres, nervi intinsi la maxim, clienti care propun singuri un termen si apoi asalteaza cu telefoanele sa aiba gata motocicleta cu cateva zile inainte, desi tu iti facusei deja programul ca totul sa iasa bine (iti vine sa dai cu basca de pamant in momente din astea), cu probleme intampinate in procesul de reconditionare care nu pot fi rezolvate de tine, şi altele. 2 fotografii cu rezultatul reconditionarii, pe data de 05 septembrie predau motocicleta, cu o zi inaintea termenului stabilit.

Continuare de proiect

Se lucrează în ritm alert la replica BMW, se apropie termenul limită şi câteodată parcă nu merg toate aşa cum vrem. Deja apare oboseala, meseriaşii "uită" să facă piesele solicitate la timp, apar greutăţile inerente pentru un proiect pe care încercăm să-l facem repede şi bine. Câteva fotografii rapide, fără multe alte explicaţii, trecem la etapa următoare.

Primele amanunte

Si scoatem la iveala timid primele fotografii facute in curtea vopsitorului, cand ne pregateam sa urcam in masina piesele.

Un nou proiect de vara

La solicitarea unei case de filme, ne-am apucat de un nou proiect, o replica BMW realizata pe platforma unei motociclete M72. Realizarea acesteia este o adevarata provocare, motocicleta urmand sa fie livrata pana la data de 03 sepetembrie 2011, adica avem aproximativ 10 zile sa o finalizam. Revin cu foto pe parcursul reconditionarii.

Băşinica

Astăzi o să vă fac prezentarea unei motociclete din colecţia lui Gabi, restaurată undeva în anii 2004-2006. Este vorba de BMW R27, un monociclindru de succes al firmei bavareze, poreclită în cadrul intim al garajului "Băşinica", datorită respitaţiei uleioase regulate oferite.
Cu acceptul editorului http://www.automobilia.ro/, fur de pe siteul acestuia prezentarea întocmită precum şi fotografia de prezentare.
La finalul celui de-al doilea Razboi Mondial, urmare a tratatului de la Potsdam, firmei B.M.W. i se interzicea continuare productiei de motociclete. Abia in 1948 restrictia a fost ridicata fiind lansat modelul R24, model echipat cu un motor de 250 cmc, foarte asemanator cu modelul R23 fabricat inainte de razboi. In anul 1950 este lansat modelul R25 care va fi urmat in 1957 de R26. In perioada 1960-1966 firma B.M.W. a produs in 15.364 exemplare modelul R27. in ultimul an de productiei pretul unui R27 a fost de 2670 DM. Furca motocicletei este triunghiulara, de tip Earles, nume preluat de la autorul designeului, britanicul Ernest Earles. Acest tip de furca asigura motocicletei o excelenta tinuta de drum, chiar si in situata in care frana fata este actionata energic. Motorul racit cu aer este monocilindric, cu doua supape, are 247 cmc si dezvolta 18 CP la 7400 rpm. Viteza maxima este de 130 km/h solo si 90 km/h cu atas. Clientii puteau opta pentru un atasul S 250 produs de firma Steib. Transmisia este cu patru trepte, cu schimbatorul la piciorul stang. Anvelopele au dimensiune 3,25x18. Instalatia electrica functioneaza la tensiune de 6V. Clientii puteau opta pentru sei individuale sau o sa de doua persoane. Fata de modelul precedent (R26) R27 a primit ca imbunatatire montarea motorului si a cutiei de viteze pe tampoane de cauciuc, o premiera pentru firma bavareza care a redus substantial vibratiile sporind confortul. Motocicleta cantareste 163 kg. Tamburii de frana sunt realizati din aluminiu, iar dimensiunea lor generoasa permite franari rapide cu un efort minim. R27 este o motocicleta extrem de fiabila, cu un consum redus (3,9 l/100 km) care ofera placerea unor deplasari comode si posibilitatea abordarii unor trasee lungi. Motocicleta prezentata a fost fabricata in anul 1962 si este un exemplar din lotul care a deservit Ministerul de Interne al Romaniei. Posesorul acestei bijuterii pe doua roti este dl. Gabriel Paunescu, membru al Retromobil Club Romania, un specialist desavarsit in restaurarea de motociclete istorice. Cu pasiune, pricepere, o munca minutioasa si o investitie pe masura, motociletele care trec prin atelierul dlui Paunescu renasc din stadiul de epava. Nu va trece mult si va vom prezenta o alta motocicleta restaurata de colectionarul bucurestean.

Ghinion

După o săptămână agitată, în care printre picături am încercat să ne punem la punct motocicletele pentru a participa la întrunirea de comuniste şi clasice, sâmbătă dimineaţă, după o verificare de rutină şi încarcarea ataşului cu scule, saci de dormit, foi de cort, ţuică, apă plată şi altele trebuincioase unui bun creştin, m-am urcat în şaua Bemveniprei, i-am dat...buton şi am fugit spre Gabi, care mă aştepta deja, cu BMW R50 scos pentru admiraţia matinalilor. De cum m-a văzut, a început să cârcotească că nu îi place una sau alta, astfel că, deşi vroiam să plecăm în jur de 10, după nenumărate reglaje, comparaţii, operaţiuni de stătea mâţa în coadă, am reuşit să plecăm spre Siriu abia după-amiază.
Pe drum, motocicletele s-au comportat exemplar,am mers cu o medie de 70-80, fără să forţăm şi oferindu-le celorlaţi şoferi bucuria apariţiei unui zâmbet la vederea motocicletelor.
După aproximativ 80 de km, am hotărât să facem o pauză să ne întindem un pic oasele şi să bem o gură de Cola. Mai multe nu mai am ce să spun din momentul ăsta, doar că trăgând husa de pe ataş, am văzut grozăvia şi totodată negru în faţa ochilor. Siguranţa de la cardan s-a forfecat şi mi-a făcut cupla de cauciuc bucăţele, mi-am ous mâinele în cap, cuplă nu aveam de rezervă, aşa că l-am sunat pe Geani, omul făcea pregătiri să plece la mare şi uite cum pleca la Buzău după nebun, să aducă frumuseţe de Bemvenipră pe platformă. Cât am stat să-l aşteptăm pe Geani, ne-am depănat amintiri, mi-a trecut şi supărarea că nu am ajuns, schimbat impresii cu un basarabean, cunoscător de motociclete, iar seara am ajuns acasă îmbărbătat de ideea că în august ne-am propus şi alte drumuri.

Întrunirea de motociclete clasice şi comuniste

În perioada 15-17 iulie, la Siriu (judeţul Buzău), se va desfăşura întrunirea de motociclete clasice şi comuniste, în zona viaductului Grămăticu.
Drumul de acces de la DN pana in apropiere de Viaductul Stanca Teherau . In zona sunt urmatoarele locuri de cazare: Pensiunea/Cabana Valea Neagra, un camping cu 10 casute si inca vreo cateva zeci de hectare de loc unde se pot aseza corturi. In afara de aceste locatii mai sunt cateva pensiuni in localitatea Siriu, trei dintre ele fiind chiar la baza barajului.

Bucharest Car Classic Show

Între 10 şi 12 iunie 2011, in intervalul 10-18 va invit la Standul AUTOMOBILIA organizat in cadrul editiei a doua a Bucharest Classic Car Show. Salonul este gazduit de World Trade Center Bucuresti (Hotel Pullman fost Sofitel). Gabi prezintă un BMW R50 din 1961 la standul AUTOMOBILIA, acolo unde mai este prezentat un alt vehicul istoric, Skoda 1100 (1939). Pe toata durata targului la standul AUTOMOBILIA va functiona un Anticariat-Auto (vanzari-cumparari-schimburi) de unde pasionatii isi vor completa colectiile cu carti, almanahuri si reviste din domeniul auto-moto. Va asteptam !

Rallye Bucuresti Istoric

In dimineata zilei de 21.05, cu multa voie buna, ne-am strans la Gabi la atelier, pregatindu-ne sa mergem la evenimentul organizat de Compania Automobilia (Bogdan Coconoiu). Desi trebuia sa ne strangem ceva mai multi, probleme de ordin personal sau tehnic au impiedicat si alti pasionati ai motocicletelor de epoca sa participe la eveniment, astfel incat la Raliu s-a mers in echipa Mihai Geleletu cu BMW R60/5, Gabi cu BMW R50 si subsemnatul cu BMW R27. Initial, optasem pentru M72 cu atas, dar neinmatricularea acestuia la timp din cauze imputabile RAR-ului a facut ca echipa sa mearga numai cu produse bavareze. La locatie l-am gasit si pe Ionel, posesorul unui frumos MZ RT 125, care "duduia" la 50km/h de mai mare dragul. Cu exceptia unei probleme la ambreiaj la R27, toate motocicletele au mers perfect, Mihai fiind si cel care s-a inscris la raliu, perspectiva unei ploi de mai si greutatea manevrarii road-book-ului facandu-ne pe ceilalti sa fim reticenti la inscrierea la raliu, dar participand toti pana la Palatul Brancovenesc din Mogosoaia. Marturisesc ca drumul intr-o echipa de motociclete clasice a fost o adevarat placere, starnind admiratia soferilor bucuresteni, iar organizarea de exceptie a raliului de catre Bogdan ne-a convins la participarea si dedicarea totala si la evenimentul de anul viitor.

Rallye Bucuresti Istoric

Si am fost si ne-am simtit excelent, intr-o companie selecta si datorita organizarii excelente a companiei Automobilia, dar o sa vorbim cat de curand, inca sunt sub sevrajul motociclismului de epoca.

Phoenix

Cu bucurie va anunt ca in familia motocicletedeepoca.ro si-a facut aparitia o adevata rara avis in terra, o motocicleta care cred ca isi primeste pe merit supranumele de Phoenix, intrunind toate conditiile care sa sprijine aceasta afirmatie. Prietenul nostru Vlad Sovarel (cu sprijinul editorilor motocicletedeepoca.ro si automobilia.ro) a reusit o remarcabila achizitie de la dl. Tudor Vicol (ii multumim pe aceasta cale pentru modul deosebit in care a reusit conservarea originalitatii motocicletei), o motocicleta de front, un NSU 251 OSL WH produs in 1943, care prezinta majoritatea pieselor originale, exceptia constituind-o cateva piulite si tampoanele de cauciuc de pe rezervor (avem speranta sa le gasim).

Exemplarul prezentat are culoarea originala, un bej cu usoara tenta verde (o sa revin cu RAL-ul), trecerea timpului determinand modificarea acesteia intr-un verde usor deschis. Phoenix are un numar de 22683 km inscrisi pe kilometrajul Veigel, iar noi ii consideram ca fiind reali, anii razboiului precum si perioada imediat postbelica neindemnand lumea la calatorii de placere.

In afara pieselor de mai sus, alte piese de rezistenta de pe motocicleta, pe care de putine ori le gasim in stare buna, stare de functionare, sunt:

• stopul Bosch, o adevarata delicatasa pentru iubitorii motocicletelor clasice, stopul neprezentand caracteristica civila a luminii rosii pentru frana, doar pentru pozitie



• seile Drilastic, intr-o stare perfecta (se pot observa in fotografiile de mai sus)





• claxonul Bosch;




• placuta originala de pe cadru cu seriile corespondente de motor si cadru, intr-o stare excelenta;

comutatorul de pornire de pe rezeror, piesa specifica doar anului 1943;

Mai sunt multe lucruri de prezentat despre motocicleta, dar acestea isi vor gasii locul intr-un episod viitor, in care voi prezenta si cum am pornit motocicleta noaptea pe la 12, un moment entuziasmant, nerezistand sa nu il sun pe Vlad sa ii impartasim sunetul.

Renaşterea

Una dintre motocicletele postbelice preferate ale lui Gabi este beemerul folosit de Miliţia Română atunci când efectua misiuni de însoţiere a coloanelor oficiale, în special pe cele ale conducătorului mult iubit. De aceea, am hotărât că pe lângă celelalte proiecte aflate în desfăşurare, putem să începem lucrul şi la BMW R60/5, chiar după ce am terminat cu expoziţia Retromotor. Deocamdată, ne-am rezumat doar la reconstruirea motocicletei, aceasta fiind desfăcută pentru o mai bună conservare precum şi la identificarea pieselor care necesită înlocuire (din fericire, doar un cablu şi un cauciuc intră în ecuaţie) sau a modalităţii de lucru.

Ce este îmbucurător este că părţile mecanice, deşi au fost îngrijite necorespunzător, calitatea pieselor fabricantului german şi-a spus cuvântul, astfel că atât motorul, cutia de viteze cât şi grupul se prezintă într-o stare foarte bună.

Rog să scuzaţi pozele făcute cu telefonul, încerc (câteodată) să mai îmi protejez aparatul de fotografiat, să nu îl murdăresc cu uleiul/benzina de pe mâini.

Industrial zone

Duminică, profitând de vremea excelentă, am scos Bemvenipra la nişte plimbări pe câmpurile din zona IMGB, verdeaţa din zonă parcă inspirând motocicleta să tragă aşa cum ştie o inimă bavareză.

În pregătirea plimbării, mi-am găsit timp să schimb uleiul şi filtrul de ulei, operaţiunea necesitând ceva veleităţi tehnice plus cric de maşină şi multă voinţă, în condiţiile în care capacul filtrului de ulei este chiar în dreptul cadrului, astfel că trebuie să desfaci axul faţă, să cobori/urci motorul cu ajutorul cricului, să desfaci şururile pe rând şi tot, e chiar distractiv dacă nu ai fi tu cel care faci operaţiunea.

Foto 3 Retromotor