Şi pentru ca nu puteam sa plonjăm singuri pe drumurile desfundate, ne-am luat piticii dupa noi, fiecare in atasul propriu (eu am iesit cu M-ul, a pornit in mod incredibil la a 3-a pedala fara sa mai fie nevoie de ceva gâdilituri). După mai puţin de 400 de metri, a trebuit să facem cale întoarsă, a început un viscol de ne-a îngheţat mâna pe acceleraţia pe care o tot manevram voios, nu de alta, dar lumina la motocicletele pe 6V mai ţine şi de încheietura motociclistului.
Un pic frustraţi că nu ne-a ieşit pasenţa, ne-am luat la trântă cu Bemvenipra, fiecare dintre noi fiind pilot sau balast în ataş, contragreutate pentru celălalt. Într-un moment de bravură. am băgat mâna în gaz (eram în a 2-a) şi motocicleta s-a ridicat brusc de faţă, desprinzându-se de sol, ceea ce m-a pus pe gânduri (la modul pozitiv) despre puterea oferită de inima bavareză şi care ne-a transmis un mesaj de cerere de respect, nu de obedienţă.
Vă aştept pe toţi entuziaştii motocicletelor de epocă la Salonul Moto SMAEB de la Romaero din 9 aprilie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu