Respectand sloganul unei cunoscute marci de bourbon, ii dam bataie cu lucratul la M72 Zis, vreau sa il expun la expozitia de pe 15 septembrie, mai ales ca in 2 sau 3 saptamani intra pe masa de operatie si un Zundapp Ks600. 2 nopti, joi noaptea si ieri noapte le-am petrecut aliinind, taiat, sudat, fixat, reparat si iar si iar aceleasi reparatii la portbagajul spate (fara exagerare, s-a lucrat la el destul de mult, pe la 3 jumate dimineata imi venea sa-l arunc, unii oameni si-au batut joc de piesele lor), dar la final a iesit mai mult decat bine. Pentru aripa spate am fost nevoit sa optez pentru varianta noua, aripa veche va sta la mine pe terasa cu rol decorativ, e mult prea distrusa de rugina si de lovituri pentru a incerca sa o mai repar si nu vreau sa o invelesc in fibra de sticla sau alte minuni moderne care nu(-si) prea au locul pe o motocicleta de epoca. Desi aripa spate este noua, aliniatul acesteia ca sa pice perfect precum si montatul bridelor laterale ne-au mai rapit ore bune din viata din motociclist vintage, desi aproximasem ca o terminam mai repede (bine si repede numai in filme am vazut, aici e nevoie de rabdare si de aplecare asupra lucrului).
Portbagajul spate, pe care am pus nivela pentru aliniere, a fost nevoie sa il desfac din suduri pe partea dreapta si sa resudez toate fisurile pe care le avea, vizibile numai dupa sablarea si suflarea intr-un strat subtire de grund rosu pentru o mai buna vizibilitate, cred ca in urma cu multi a fost lovit serios si a necesitat o atentie speciala ca sa iasa bine. Pe la 4 dimineata eu cu Gabi ne bateam reciproc pe umeri pentru treaba buna facuta, dar eram franti, cu toate ca ...pasiunea nu cunoaste limite.
Aripa spate arata ...noua, ca asa si este, dar fixarea bridelor laterale si a aliniamentului ne-a pus probleme in sensul ca trebuie sa arate asa cum au aratat predecesoarelor ei acum 70 de ani. Dupa o munca dedicata, asortata cu napolitane cu ciocolata, cola cat incape sa nu ne pice ochii in gura, arsuri pe picioare de la zgura de la sudura :) am reusit sa ne declaram amandoi multumiti de rezultatul muncii, un prieten de al nostru din Italia care este stabilit de ceva vreme a aprecit la superlativ ceea ce am facut (sincer, omul a crezut ca pur si simplu lucram la un BMW, de asta eram asa aplecati asupra muncii).
---se fixeaza bridele laterale si se trag primele desene---
---se urmareste aliniamentul astfel incat roata sa pice pe mijlocul rotii si se fac reglajele necesare---
---2 puncte de sudura pentru fixare---
---se prind suruburile in gaurile unde urmeaza sa fixam niturile, pentru fixarea finala---
---finalul, asta pana nea Nicu, strungarul nostru, ne face niturile si restul de piese comandate---
Saptamana asta, din cauza referendumului, o sa lucram mai putin, o sa incerc sa imi definitivez rotile si sa merg cu ele la Florin pentru vopsire. Tineti aproape, dupa cum ne indemna cu ceva ani in urma un personaj cu bretele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu