După o săptămână agitată, în care printre picături am încercat să ne punem la punct motocicletele pentru a participa la întrunirea de comuniste şi clasice, sâmbătă dimineaţă, după o verificare de rutină şi încarcarea ataşului cu scule, saci de dormit, foi de cort, ţuică, apă plată şi altele trebuincioase unui bun creştin, m-am urcat în şaua Bemveniprei, i-am dat...buton şi am fugit spre Gabi, care mă aştepta deja, cu BMW R50 scos pentru admiraţia matinalilor. De cum m-a văzut, a început să cârcotească că nu îi place una sau alta, astfel că, deşi vroiam să plecăm în jur de 10, după nenumărate reglaje, comparaţii, operaţiuni de stătea mâţa în coadă, am reuşit să plecăm spre Siriu abia după-amiază.
Pe drum, motocicletele s-au comportat exemplar,am mers cu o medie de 70-80, fără să forţăm şi oferindu-le celorlaţi şoferi bucuria apariţiei unui zâmbet la vederea motocicletelor.
După aproximativ 80 de km, am hotărât să facem o pauză să ne întindem un pic oasele şi să bem o gură de Cola. Mai multe nu mai am ce să spun din momentul ăsta, doar că trăgând husa de pe ataş, am văzut grozăvia şi totodată negru în faţa ochilor. Siguranţa de la cardan s-a forfecat şi mi-a făcut cupla de cauciuc bucăţele, mi-am ous mâinele în cap, cuplă nu aveam de rezervă, aşa că l-am sunat pe Geani, omul făcea pregătiri să plece la mare şi uite cum pleca la Buzău după nebun, să aducă frumuseţe de Bemvenipră pe platformă. Cât am stat să-l aşteptăm pe Geani, ne-am depănat amintiri, mi-a trecut şi supărarea că nu am ajuns, schimbat impresii cu un basarabean, cunoscător de motociclete, iar seara am ajuns acasă îmbărbătat de ideea că în august ne-am propus şi alte drumuri.
Pe drum, motocicletele s-au comportat exemplar,am mers cu o medie de 70-80, fără să forţăm şi oferindu-le celorlaţi şoferi bucuria apariţiei unui zâmbet la vederea motocicletelor.
După aproximativ 80 de km, am hotărât să facem o pauză să ne întindem un pic oasele şi să bem o gură de Cola. Mai multe nu mai am ce să spun din momentul ăsta, doar că trăgând husa de pe ataş, am văzut grozăvia şi totodată negru în faţa ochilor. Siguranţa de la cardan s-a forfecat şi mi-a făcut cupla de cauciuc bucăţele, mi-am ous mâinele în cap, cuplă nu aveam de rezervă, aşa că l-am sunat pe Geani, omul făcea pregătiri să plece la mare şi uite cum pleca la Buzău după nebun, să aducă frumuseţe de Bemvenipră pe platformă. Cât am stat să-l aşteptăm pe Geani, ne-am depănat amintiri, mi-a trecut şi supărarea că nu am ajuns, schimbat impresii cu un basarabean, cunoscător de motociclete, iar seara am ajuns acasă îmbărbătat de ideea că în august ne-am propus şi alte drumuri.
