miercuri, 21 decembrie 2011

La iernat

Tehnica germană a fost azi scoasă din garaj şi a plecat pe 2 remorci la RAR, unde, fiecare a primit câte o carte nou-nouţă de identitate. După RAR, motocicletele au fost mutate într-o locaţie încălzită la aproximativ 40 de km de Bucureşti, drumul a fost o adevarată încântare, pe feţele trecătorilor sau şoferilor se citea mirarea de vedea 2 fiare vechi, una după alta. Plus că la RAR s-a strâns lumea ca la urs, de la director până la paznicul  de la poartă. Mâine, înscrierea la financiar şi de la anul începem achiziţia de piese şi restaurarea lor, dar asta o s-o discutăm în 2012, drept pentru care vă urez Sărbători Fericite, pline de zăpadă şi chef de sanie şi un An plin  de bucurie şi împliniri.
Echipa motocicletedeepoca, Gabi şi Mihai, plus gasca deja inchegata si care asteapta sa ne miscam mai cu talent, sa iesim cu totii pe strazi: Vlad, Pino, Mihai, Iulian, Robert, Ştefan. Gaşca se măreşte şi vorba unui prieten, iarna e pe sfârşite.





luni, 19 decembrie 2011

Surpriza anului

 Fără comentarii. A, ba da, un singur comentariu: ultima venită în colecţia motocicletedeepoca.ro  

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Cadou de la Mos

Cam aşa se intitulează ultima achiziţie pe anul acesta, "piticul greilor" al mărcii Zundapp.

Mi-am luat motocicleta aceasta de la Galaţi, ieri am fost şi am încărcat-o. Ştiam motocicleta de ceva vreme, dar preţul prohibitiv (asta până ieri) solicitat de proprietar, care nu înţelegea că modificările aduse motocicletei (furca înlocuită şi modificarea cadrului pe spate) nu sunt "originale", iar legenda înlocuirii acesteia pe o motocicletă nouă dată de fabricanţi este perimată, după ce s-a trecut de aceste oprelişti, Zundappul K500 din 1940 s-a adăugat colecţiei motocicletedeepoca.

In prima faza o sa trec la vanatoarea de piese pentru a o completa, dupa care, până în martie, o să văd ce fac cu cadrul, dacă repararea acestuia nu va fi cumva o etapă dificilă. Va urma în vară reconstrucţia motorului, revizionarea cutiei de viteze şi a grupului de pe motocicletă (mă bucur enorm, ca un copil, de grupul NOS oferit de către proprietar), apoi voi trece la partea estetică, cromarea şi vopsirea motocicletei, cu speranţa ca pe 8 noiembrie 2012, (termenul limită pe care mi l-am propus), să bârâi motocicleta pe bulevardele bucureştene.


Drumul de întoarcere de la Galaţi la Bucureşti a fost o adevărată distracţie, efectiv pe DN2 am fost blocat de domn din Suceava care m-a rugat sa trag in parcare, am discutat 10 minute despre motocicleta, plus ca la fiecare oprire prin Peco-uri eram chestionat despre agregat, concluzia mea fiind ca avem deja oamenii care ne aşteaptă să ieşim cu bunicuţele la asfalt.

duminică, 11 decembrie 2011

"Croitoraşul cel viteaz" sau lecţie de economie

Diferenţe de execuţie insesizabile... Glumesc, normal.
Azi, în timp ce mă "certam" cu doi prieteni la telefon, am pus mâna pe materialele cumpărate în prealabil de la Hornbach şi am inspectat suportul de picioare din ataş cumpărat de pe ebay. La un calcul sumar, suportul de ataş m-a costat 62 de euro şi asta pentru că l-am plătit cu paypal, dacă l-aş fi plătit prin transfer bancar, m-ar fi costat peste 80 de euro.


Deci, să revenim la calculul primar: cei 62 de euro înseamnă aproximativ 270 de lei, iar comanda a două exemplare m-ar fi costat aproximativ 115 euro/510 lei.


Materialele de la Hornbach, pentru 2 bucaţi, m-au costat aproximativ 150 de lei, cu tot cu lac anti umiditate de cea mai bună calitate (polonezul a lăcuit doar cu un lac de minimă protecţie), lac colorat (nu mă omor după culorile luminoase într-un ataş militar. Opţiunea pentru suportul făcut astă seară a fost lemnul de brad, iar cel pe care îl voi face zilele viitoare, va fi din lemn de fag (esenţă tare, nu "sare" aşa uşor când îl tai). Tabla pe care am achiziţionat-o este de 0,75, dar pentru celălalt suport se impune o tablă mai groasă, minim de 1, suportul este "moale", dar odată aşezat în ataş, nu mai contează, se pliază perfect. La cel făcut astă seară mai trebuie să mai prelucrez marginile, dar cum nu am strung de lemn pe acasă, flexul cu perie de şmirghel de lemn o să facă minuni. După care va urma relăcuirea cu lemn colorat şi apoi 2 mâni de lac de protecţie. Timpul de lucru alocat lucrării a fost de 2 ore.
Şi cam atât cu suporţii de lemn, acum mă pregătesc deja de achiziţia a 2 prelate de cort militare pentru realizarea unor huse de ataş veritabile.