Running bike 3

Sub influenţa soarelui de ieri, l-am chemat la o cheie de 17 si 2 pedale în gol plus una cu succes pe Gabi pe la mine, să încercăm duminică (astăzi) o scurtă plimbare de câţiva kilometri la un alt pasionat al motocicletelor cu ataş, Cristi C., importatorul din România al motocicletelor Ural.

Pretextul plimbării rezidă din re-aranjarea unor spaţii de la subsolul casei lui Gabi, astfel că a fost necesar să mai împrăştiem, momentan, din motociclete pe la prieteni, aşa că am adus la mine in garaj Zundappul de 500.

Şi pentru ca nu puteam sa plonjăm singuri pe drumurile desfundate, ne-am luat piticii dupa noi, fiecare in atasul propriu (eu am iesit cu M-ul, a pornit in mod incredibil la a 3-a pedala fara sa mai fie nevoie de ceva gâdilituri). După mai puţin de 400 de metri, a trebuit să facem cale întoarsă, a început un viscol de ne-a îngheţat mâna pe acceleraţia pe care o tot manevram voios, nu de alta, dar lumina la motocicletele pe 6V mai ţine şi de încheietura motociclistului.

Un pic frustraţi că nu ne-a ieşit pasenţa, ne-am luat la trântă cu Bemvenipra, fiecare dintre noi fiind pilot sau balast în ataş, contragreutate pentru celălalt. Într-un moment de bravură. am băgat mâna în gaz (eram în a 2-a) şi motocicleta s-a ridicat brusc de faţă, desprinzându-se de sol, ceea ce m-a pus pe gânduri (la modul pozitiv) despre puterea oferită de inima bavareză şi care ne-a transmis un mesaj de cerere de respect, nu de obedienţă.

Vă aştept pe toţi entuziaştii motocicletelor de epocă la Salonul Moto SMAEB de la Romaero din 9 aprilie.

Usor sfarsit de poveste

Am ajuns la momentul in care trebuie sa va spun despre Bemvenipra formula magica din povesti, cea care ne readuce cu picioarele pe pamant, "Am incalecat pe-o şa" dar nu o sa merg pana la partea cu "si v-am spus povestea asa", pentru ca nu este gata 100% motocicleta. Urmeaza micile chichite si ajustari, week-ndul asta o sa scot motocicleta, in sfarsit, la un drum de cativa kilometri, pentru a vedea cum reactioneaza la accelerari, sa vad daca franele ma ajuta sa nu ma opresc in vre-o capita de fan la vara, impreuna cu Gabi sa mai reglez carburatoarele, sa fixez ultimele cabluri electrice si alte probleme inerente la care ma astept in primii kilometri.

Sambata trecuta, pe nepusa masa, doar cu o zi sau doua inainte, dupa ceva discutii scurte cu nenea Cristi, ne-am hotarat sa finalizam partea electrica, deoarece ne ramasesera doar cateva fire de cositorit, sa verificam incarcarea, sa fixam farul si cam atat, in mare.

Dupa cateva ore de munca, multumiti de rezultat, am bagat motocicleta la un fotosuting, menit sa-i puna in valoare calitatile combinate de Frankestein cu un alien baut, motocicleta aceasta, prin definitie, urmand sa fie carausul meu drag dintre divizia mea de motorizate.

Tin sa multumesc prietenilor si celor care mi-au fost aproape si m-au ajutat la finalizarea acestui proiect, multumirile nu sunt intr-o ordine anume:

- lui Gabi pentru ajutorul mecanicos (nu am cunoscut pana acum un om mai pasionat de lucrurile vechi si de persuasiunea de care da dovada in reparatii, la el termenul "merge si asa" nu exista in vocabular);

- lui Vadim pentru piesele necesare transformarii in motocicleta cu tractiune la atas;

-lui nenea Cristi (pentru informatii pur tehnice, va invit sa vizualizati si blogul lui, Cristi57.blogspot) pentru munca extraordinara in ceea ce a reprezentat electrica, plecand in realizarea ei de la 0;

- lui Geani, Cristi, Dan (Coco) pentru tot ajutorul pe care nu au ezitat de fiecare data sa mi-l dea, de multe ori initiativa venind din partea lor;

- lui Dani pt piesele de buna calitate, lui nenea Victor de la Câţa pentru incurajari;

- voua, pasionatilor de motociclete vechi.

A plecat GRI-ul

Luand miros de primavara puternic in chiuloase, GRI-ul a plecat din colectia motocicletedeepoca, mutandu-se cateva sute de kilometri mai spre Vest, fata de locul unde a renascut. In locul lui, ne-am propus finalizarea unor proiecte pe care le-am tot amanat din lipsa de timp sau din cauza imposibilitatii achizitionarii, pana la acest moment, a unor piese de schimb, astfel incat sa speram ca la toamna vom putea sa vizualizam cu totii pe strazile bucurestene, piese grele, cum ar fi BMW R75 sau BMW R12, duduind boem pe Calea Victoriei.