A new day

Eram dator sa termin povestea de week-endul trecut, cand m-am apucat voiniceste cu Geani de vopsit nipranele. Interesant e ca ma consultasem si cu prietenii si cu sotia in privinta alegerii culorii, fiecare a venit cu cate o idee, dar stiti cum am ales pana la urma culoarea. Cand m-am dus sa mai cumpar o cutie de negru, sa termin de vopsit acareturile, am intrebat-o pe tanti de la magazinul Policolor daca are vreo combinatie de gri-albastrui, femeia mi-a dat o cutie de vopsea sa vad cum arata, asa ca in urma principiului vazut-placut, motocicleta a inceput sa capete culoare vantului turbat. Geani si-a termin de vopsit motocicleta in kakiul militar, o motocicleta la care a lucrat cu pasiune, ajungand chiar si la munca de jos, dupa cum se observa in imaginaea in care isi vopseste atasul, iar eu nu am ratat ocazia de a imi demonstra calitatile tehnice prin care mi-am lasat amprenta pe partile nevazute ale atasului.

Picturile rupestre

"Placut" surprins de preturile nesimtite cerute de diverse personaje din Bucuresti care au pretentia sa ii numesti vopsitori, ma hotarasem sa duc motocicleta la vopsit la cineva din Topoloveni-Arges, un copil serios cu preturi de bun simt. Din pacate, distanta si obligativitatea neparasirii localitatii (serviciul, na), m-au obligat sa ma obisnuiesc cu gandul ca vopsitul va fi executat tot in regie proprie. Si cine altul putea fi mai potrivit pentru asta decat...Geani.
Week-endul care de abia a trecut, in paralel cu Bucharest Car Classic Show, am organizat la nenea Marius in atelier o sezatoare, unde m-am prezentat eu, Geani, Cristi si bineinteles proprietarul atelierului.

Dupa ce in prealabil grunduisem cu simt de raspundere cadrul de atas, jentile si tot ce mai adusesem de la sablat, a urmat si momentul vopsirii.

Trebuie sa recunosc ca am fost cam neinspirat in alegerea vopselei, astfel incat, la o jumatate de ora dupa ce a fost vopsit cadrul...

iata cum arata. Geani a dat toata vopseaua jos, incat a ramas baza de vopsire la fel cum arata o zi mai inainte.

Am schimbat vopseaua, am luat si o mica teapa de la un prieten, ca asa e pe la noi hora asta, si Geani a revopsit cadrul, ti-e mai mare dragul de el acum, asa plasticat cum arata.

Bucharest Car Classic Show

Pai daca-i şou, şou mast găuon. In perioada 10-13 iunie, la World Trade Center a fost organizata o, hai sa zicem intrunire-expozitie, la care au participat reprezentanti ai mai multor cluburi de profil auto din tara, fiind expuse de la masini antebelice pana la "noile" Mustanguri si Mercedesuri din anii 70-80.

Incinta micuta a locatiei pusa la dispozitie de organizatori nu a permis desfasurarea de forte, astfel incat cred ca jumatate din masini au fost expuse afara, iar eu cu Gabi am mers la expunere doar cu BMW R27, cred ca ne-am fi complicat destul de mult daca am fi mers cu atasistele Zundapp sau M72, asta ar fi insemnat sa le lasam afara fara o supraveghere stricta, si avem experiente neplecute cu unii pseudovizitatori...

Totul a fost foaaarte dragut la plecare, cand am reusit sa il inec un pic pe domnul R27, dar ajutat de Geani si de Cristi i-am dus lui Gabi motocicleta cu bine acasa. Mi-a placut traseul asta de duminica, lume putina pe strada, bizoni in trafic mai deloc, "simsoneta" duduia rotund...life sucks pt cine nu stie sa o traiască.

Motorul...de cautare, recte goagal.

Ieri am dat jos motorul de pe BMW. Asa cum se intampla de multe ori, totul s-a intamplat fortuit, adica pe scurt m-am intalnit cu Geani si cu Dan in Vitan, la targ, si apoi i-am chemat la un suc si la o bere la mine. Numai Geani a putut sa vina. Si cum a venit, am inceput sa discutam despre proiectul Bemveniprei, iar la auzul ca azi vreau sa dau jos motorul, s-a si apucat de treaba. Desfacut instalatia electrica, desfacut restul pieselor care incomodau si gata, motorul jos.

Motorul a fost urcat intr-un portbagaj de masina romanilor, recte in Logan, si am ajuns cu el la Gabi, care injura de mai mare dragul produsul rusesc motor de Nipru, impreuna cu toti ucrainienii care l-au fabricat si toti romanasii care si-au bagat nasul si au aplicat cunostintele mecanice invatate de pe youtube. Bolt in piston fara siguranta, supapele nu aveau pastile, va dati seama ce carnagiu era in cilindrul ala. Intr-un tarziu, dupa ce am tot ras de el si de marele produs niprean, motorul de BMWa fost urcat pe masa de lucru impreuna cu cutia de Nipru si de acum incepe operatia einsteiniana de conexiune intre cele doua agregate.

Reîntoarcerea lu' Ataşu

Încă o motocicletă cu ataş s-a întors la un om care o sa aibă grijă de ea. Edi, cel care i-a vandut lui Gabi Niprul MT16, ne-a mai furnizat o motocicleta asemanatoare, dar este modelul fara tractiune la atas, adica Niprul MT11. Motocicleta, de altfel cu putini kilometri, a fost abandonata de catre proprietar intr-o anexa a unei mori, asta de cand s-au deschis granitele dupa 90 si omul a putut sa isi ia Mertan, astfel incat, atunci cand a fost scoasa din anexa, motocicleta era plina de praf, faina si ulei amestecate intr-un amalgam care o sa necesite ceva spalaturi profesioniste. Bine, sa nu uitam rugina de rigoare in cazul unei motociclete nefolosite de 15-20 de ani. Cel putin, si asta este de apreciat, motocicleta are culoarea originala si nu a fost cobaiul vreunui pseudo-vopsitor care sa invete meserie pe ea.

Ca si in cazul motocicletei precedente, negocierea vanzarii cumpararii nu a durat deloc mult, atunci cand exista un cumparator hotarat si un vanzator care ofera un vehicul la un pret de bun simt. Ieri, de ziua copilului, Cristi a vorbit cu Edi si azi s-a si dus cu ajutorul aceluiasi prieten saritor, adica Geani, la Focsani si pe la ora 14.00 deja Cristi imi dadea telefonic vestea cea mare, ca si-a luat din nou Ataşu. Na, acuma ce sa ii mai spun, sa ii traiasca si sa nu ne uite cand pleaca in vreo excursie atasista, bineinteles, dupa ce o pune pe picioare pe noua lui prietena.