Ei uite, aşa lucrez şi eu. Stau ca pensionaru câteva zile fără să fac nimic (de fapt fac chiar multe, la serviciu şi acasă, astfel încât nu îmi mai rămâne timp deloc pt pasiune) şi apoi pac, într-o zi fac ca Făt-Frumos, repede şi bine. Dacă zilele trecute Gabi a trecut pe la mine să ne consultăm ce aripă să pun pe faţă la Nipru, şi bineînţeles nu a rezistat să nu pună mâna el pe flex să facă ceva (deşi eu îl chemasem la o pizza ţărănească), astăzi am reuşit să termin în mare parte vopsirea motocicletei.
Presat de timpul pierdut în care am aşteptat să se redeschidă uzina de sablare şi nerăbdător să mă plimb cu hibridul bavarezo-Ivan turbinca, l-am chemat pe Giani la o noua sedinta de vopsit. Şi normal că azi chiar s-a tras, că se citea pe mine impacientarea, se vede că mă mănâncă palma de ceva plimbare cu ataşul. Ne-am gazat, am tras pe nas de mă doare şi acum capul, am dat cu grund, cu vopsea cu întăritor, cu vopsea superplastic şi cu albastru miliţian, nu vreau să mă gândesc care e culoarea finală din nasul meu sau din plămâni. Mă, da' când vezi cum se umple aripa de culoare, chiar nu mai contează, poa' să miroasă a aurolac şi tot tragi cu nesaţ în piept aerul ăla plin de vapori.
Sunt mulţumit că am terminat şi cu furca în sfârşit, mai trebuie doar să vopsesc roata faţă şi de luni mă apuc de ansamblat, sper să nu prind vreo deplasare cu serviciul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu