Uf, am scăpat.

Am scăpat de muncă!!! Acum e bine sa îţi te bucuri de treaba asta, dar sâmbâtă, când ne-am apucat de dezbrăcat BMW-ul luat de la tânărul meltean din episodul anterior, am început cu inima strânsă.
Ziua a debutat cu o vizită scurtă la editia a XII-a a Raliului Memorial Giurgiu 1904 ( detalii găsiţi pe blogul lui Bogdan, http://automobilia-romania.blogspot.com/2010/09/mai-trecut-un.html ), unde Gabi a venit cu R27.

După ce am vizionat maşinile prezente (din păcate, nici o altă motocicletă în afară de cea a lui Gabi, eu m-am sacrificat şi am umplut Loganul de pitici) împreună cu puştimea din dotare, ne-am retras la un photo session, că altfel încep "grădinarii" corul de urlete şi plânsete că nu sunt plimbaţi.

După plimbarea de dimineaţă oferită piticilor, ne-am retras în atelier unde am început bocăneala de rigoare. Am muncit un pic până am desfăcut carenatura, tobele şi restul accesoriilor de pe moto, faptul că a fost ţinută afară fără a fi protejată a dus la corodarea şuruburilor şi implicit la munca susţinută stahanovistă pe care a trebuit să o aplicăm.

Sub impresia primei vizualizări a motocicletei, atunci când nu am reuşit să mişcăm motorul, am purces la desfacerea capacelor de chiuloasă să vedem ce surpriză neplăcută ne aşteaptă. Speram să nu fie mai mult de o blocare a segmenţilor şi totodată speram ca uleiul pus de Gabi în capul pistoanelor să îşi fi făcut treaba. La cilidrul din stânga treaba a mers strună, totul a fost în regulă, deja ne gândeam cu amărăciune că la cilindrul din dreapta vom avea probleme datorită faptului că motorul nu a fost rotit şi au rămas supapele deschise. Şi aici vine surpriza plăcută....totul e în perfectă stare de funcţionare, deci am scăpat de muncă. Normal că Gabi, în "optimismul" lui de a pune mereu răul înainte, a început să spună că e posibil ca ambielajul să fie de vină, de aia nu am reuşit noi să învârtim motorul în mai, când am fost să-l vedem. Până la urmă, după ce l-am studiat pe toate părţile, motorul e în minţile lui, doar prezintă un pic de oxid pe deasupra, este pregătit trupeşte (după ce îi schimbă uleiul şi reglăm jocul supapelor) şi sufleteşte să echipeze MT-16 lui Gabi. Nu am reuşit să-l pornim, oricum încercările de pornire au fost timide şi s-au desfăşurat cu o baterie muribundă, îl aşteptăm zilele astea pe Coco să ne lumineze calea electrică, Forţa fie cu noi!

Asta e ce a mai rămas din motocicletă. Ahh, btw, contra unui zâmbet generos sau unui "mulţumesc", se donează carenatură de BMW R80RT de poliţie în stare relativ bună.